Și pentru că nu contează neapărat de unde și cu cine începe un astfel de proiect de familie de durată… important fiind să înceapă undeva, cândva, cumva…
Fără a avea în plan așa ceva, în ziua în care Alexandra a împlinit un an, m-am dus s-o pup pe frunte de noapte bună. Dormea… și mi-am amintit de o fotografia pe care i-o făcusem în prima noapte la maternitate, era aceeași poziție de somn.
În acea seara mi-am propus, ca proiect foto, în fiecare an de ziua ei să fac această fotografie. Mă rog… până la primul chef pe care-l va face de ziua ei și va ajunge acasă devreme… dimineața:)
